S-au lepădat de băutură, la Insula Speranţei

La Şelimbăr funcţionează singurul centru de consiliere şi tratament pentru femeile dependente de alcool, din ţară. Zeci de femei dependente de alcool, dar şi de droguri sau medicamente, sunt tratate, din 1993,  la aşezământul „Insula Speranţei“.

Marina Zlate, are 50 de ani, este din Oradea şi este în Centrul Insula Speranţei, de la Şelimbăr, de aproape patru luni. Spune că, vreme de 20 de ani, alcoolul i-a fost prieten. „Mereu am crezut că pot renunţa de una singură, dar nu a fost aşa. Dimineaţa, prima mea problemă era să beau ceva. Făceam orice ca să mi-o procur. Minţeam, mă împrumutam de bani, făceam orice ca să îmi pot procura votca“, mărturiseşte Marina Zlate, de 50 de ani. Lucrurile au degenerat în momentul în care şi-a pierdut fiul de 22 de ani, într-un accident de circulaţie. „Am ajuns aici după o tentativă de suicid. Mi-am tăiat venele şi am ajuns la spital. Când eram internată la chirurgie, mi-am dat seama că am o problemă. Aşezământul de aici a fost ultima mea şansă“, spune acum femeia, după mai bine de patru luni în care nu a consumat niciun strop de alcool.

Medici trataţi la Şelimbăr
Nu e singurul caz tratat aici. O altă fostă consumatoare, medic de profesie, din Timişoara, a ajuns aici din acelaşi motiv. Votca i-a distrus viaţa. Pentru a-i proteja identitatea, o vom numi Andreea. Are 38 de ani şi este din Timişoara. De patru ani spune că e consumatoare, dar în ultimii doi a abuzat de alcool. „Mă trezeam cu gândul că trebuie să beau ceva. Eram băutoare de votcă. Aveam impresia că numai dacă beau un pahar pot să îmi duc planurile mai departe. Dar, de cele mai multe ori, tocmai din această cauză nu mi le puteam duce la îndeplinire, mă necăjeam şi intram aşa într-un cerc vicios fără ieşire. Eu m-am izolat. Nu îmi plăcea să mai conversez cu nimeni. Mi se părea inutil. Am decăzut, moral, enorm de mult, dar mă bucur că am venit aici“, spune medicul de 38 de ani.

Ergoterapie şi psihoterapie
Femei din toate colţurile ţării, dependente de alcool, vin să se trateze prin ergoterapie şi psihoterapie. Programul de recuperare durează între patru şi şase luni şi cuprinde şedinţe de psihoterapie individuală, psihoterapie de grup, dar şi activităţi stimulative de tipul ergoterapiei, care utilizează activitatea, pentru readaptarea fizică şi mentală, sau terapiei ocupaţionale. „Aici ajutăm femeile necăjite prin conştientizare. Noi nu le acuzăm şi nu le judecăm“, spune Crina Lupea, directorul Aşezământului Insula Speranţei. Din 200 de femei care au venit să caute sprijin la Insula Speranţei, 88 s-au vindecat.

Sursa: Adevarul.ro

Lasă un răspuns

Captcha *