“Numai tu singur poți reuși, dar nu poți reuși de unul singur!”

Servicii

PRINCIPALELE SERVICII OFERITE IN CADRUL ASOCIATIEI CRUCEA ALBASTRA DIN ROMANIA

Programare

Echipa noastra preia toate programarile si inscrierile, contacteaza telefonic fiecare persoana pentru a hotara detaliile si pentru a stabili impreuna modul in care se poate gasi o solutie pentru internare in centrul de tratare dependente

Pentru a veni in sprijinul persoanelor fara posibilitati financiare care doresc sa beneficieze de terapiile oferite de centrul nostru si sa poata astfel sa fie reintegrate in societate, puteti face o donatie intr-unul din urmatoarele conturi:

  • Asociatia Crucea Albastra din Romania
    RO59RZBR0000060001392930 – Raiffeisen Bank Sibiu
sau directioneaza 3,5% pentru:
  • Asociatia Crucea Albastra din Romania

Formularul, completat cu toate datele asociatiei, poate fi accesat dand click pe imaginea alaturata!
Pentru a-l deschide si edita va rugam sa folositi Adobe Reader.

Va multumim pentru ajutor!


Licente de functionare Insula Sperantei si Asezamantul Nazareth

Ce spun pacientii nostri:

Persoanele care ne-au calcat pragul si care s-au tratat aici de-a lungul timpului ne trimit parerile pe care le au sau le-au avut in timpul internarii:

Am fost la centru acum doi ani de zile pentru un tratament de două luni. Înainte am băut foarte mult și am ajuns să mă simt zdrobită psihic și fizic, după o perioadă în care acasă soțul a devenit tot mai agresiv și abuziv, în ochii lui fiind adesea doar „o  bețivă”. Am devenit dependentă de alcool fără să îmi dau seama. În cele din urmă am fost rugată de fiica mea să accept internarea în centru iar acest lucru mi-a schimbat viața în bine. Am renunțat la băut de mai bine de doi ani, am ieșit din relația toxică de acasă, mi-am refăcut viața alături de altcineva și azi mă bucur să trăiesc o viață mai liniștită și mai frumoasă alături de nepoții mei. 

Sorina D. 63 de ani, economist.

De curând am împlinit treizeci de ani și viața mea nu era așa cum îmi doream. Eram depresivă, zilnic cu pastilele după mine, stresată și obosită psihic. Obișnuiam din ce în ce mai des să beau ca uit de depresie și să-mi alung stările de panică. O prietenă mi-a recomandat centrul dar au trecut câteva luni până m-am hotărât să merg. La sosire, o parte din mine dorea să stea pentru că îmi doream o schimbare, în vreme ce altă parte din mine ar fi fugit, pentru că nu eram obișnuită să împart o cameră cu altă colegă, să vorbesc despre problemele mele într-un grup de terapie în fața unor persoane necunoscute și mai ales să plâng vorbind despre abuzurile pe care le-am suferit dealungul vieții mele. Vroiam să-mi recapăt stima de sine și încrederea în mine și mare măsură am reușit. Am oprit consumul de alcool acum doi ani și jumătate iar după externarea din centru am continuat psihoterapia pentru a depăși depresia și a-mi menține un tonus psihic bun. 

Ramona S., 30, informatician

La sosirea în centru am simțit teamă, jenă, aveam impresia că sunt închisă, că toată lumea e cu ochii pe mine și-mi studiază fiecare mișcare, dar asta s-a schimbat treptat după câteva zile când am înțeles programul și modul de funcționare al centrului. Nici colegele nu mi se păreau prea prietenoase, unele fiind dependente de droguri ca și mine iar altele de alcool. La vârsta mea încă nu știam să mă organizez și să-mi planific o zi, de aceea trezitul de dimineață, respectarea unor ore de program și mai ales participarea la gătit și curățenie, toate au fost pietre de încercare pentru mine. Ședințele de psihoterapie de grup mi s-au părut dificile la început, nu eram obișnuită să vorbesc despre mine și felul în care obișuiam să beau, simțeam o jenă sau mi se părea că nu am lucruri prea interesante de spus, nici nu știam prea bine să vorbesc despre ceea ce simt, însă cu timpul am găsit vorbitul la grup tot mai natural. Cred că sedințele de terapie de grup au contat mai mult decât credeam la început, chiar au avut un efect pozitiv și de lungă durată asupra mea. Relațiile cu cei din viața mea au început să se schimbe în bine și mă bucuram tot mai mult de vizitele familiei și de ieșirile împreună, în Sibiu la sfârșit de săptămână.”

Antonia B., 28 de ani, jurist

Într-o seară am fost găsită de soțul și fiica mea în bucătărie. Eram cu capul pe masă, zăcând semiconștientă printre sticle și pahare cu băutură. Mi-a povestit că a chemat salvarea și am fost dusă la urgență iar de acolo transferată la psihiatrie pentru dezalcoolizare. Am stat în spital o săptămână timp în care medicii și familia mea m-au sfătuit să continui tratamentul la centrul Crucii Albastre din Șelimbăr. Nu mi-a convenit ceea ce îmi propuneau, pentru că eu credeam că după spitalizare și tratament sunt bine, că pot pleca acasă ca să-mi văd de viață. Pe atunci nu știam prea multe despre alcoolism, abuz de alcool sau dependență, iar mie mi se părea că am exagerat cu băutura însă nu o vedeam ca pe o problemă serioasă. Cu toate astea am acceptat și după spital, în aceeași zi am venit la centru. Am venit pentru o lună dar după trei săptămâni de program, am înțeles că am nevoie să stau încă o lună. Până la urmă am stat trei, pentru că de atâta timp am avut nevoie să înțeleg ce e cu băutul meu, ce se întâmpla cu mine și cum anume e bine să-mi trăiesc viața de dragul meu și a celor dragi mie. La început a fost greu pentru că mă disprețuiam și îmi pierdusem orice respect față de mine pentru că ajunsesem să beau cu oricine, cu prietene, vecine, inventam un motiv și îi chemam în casă ca să bem. Am fost pensionată pe caz de boală și oricum nu aveam ce face toată ziua. Mi se părea că familia nu mă înțelege și că au permanent ceva împotriva mea, ne certam adeseori iar finalul era că eu trânteam câteva uși în urma mea și mergeam glonț la magazin pentru a-mi cumpăra ceva de băut. La psihoterapia de grup mi-a fost rușine să vorbesc despre toate acestea, dar ascultând și alte femei vorbind despre probleme asemănătoare am început să înțeleg că nu eram singură, că mai sunt femei care au simțit la fel, că au trecut prin experiențe de viață asemănătoare și că există soluții pentru a ne schimba comportamentul în bine. Azi am șapte ani de când sunt nebăutoare, mă simt foarte bine, am o relație frumoasă cu cei de acasă, frecventez grupurile de suport ale Alcoolicilor Anonimi din București și ajut alte doamne să se lase de băut. 

Silvana E., 54 de ani, profesoară